Privește înapoi cu mânie

Atunci când nu găsești nicio speranță pentru viitor, tot ce îți rămâne de făcut este să privești plin de resentimente către trecut.

Privește înapoi cu mânie este un spectacol realist care spune povestea de viață și iubire dintre Jimmy și Alison Porter: el, un tip inteligent, educat, rebel, însă dezamăgit și supărat pe nedreptățile sociale, iar ea, o soție supusă și indolentă, provenită dintr-o familie înstărită.

Frustrat că nu-și găsește locul și că nu reușește să urce pe scara socială, Jimmy se torturează pe sine; totodată, acesta o chinuie și pe soția sa, considerând că ea n-a cunoscut niciodată greutățile vieții. Ajunși într-un punct critic al căsniciei lor, cei doi se trezesc într-un triunghi amoros care o implică și pe Helena, cea mai bună prietenă a lui Alison. Degeaba încearcă Cliff, colegul lor de apartament, să mențină pacea în această familie: ruptura se produce și îi transformă complet pe cei doi soți.

Privește înapoi cu mânie este o dramă realistă care ilustrează perfect imaginea unei căsnicii toxice, în care dragostea se transformă treptat într-o relație nocivă de dependență.

Piesa are accente autobiografice întrucât pentru a scrie „Privește înapoi cu mânie”, Osborne s-a inspirat chiar din propria sa căsnicie eșuată cu Pamela Lane. Sintagma ”tinerii furioși” este specifică perioadei în care a fost lansată această piesă de teatru și îi descrie pe scriitorii cu educație, care nu aveau o perspectivă pentru viitor și nu puteau evolua social, acesta fiind motivul pentru care se foloseau de un realism crud și șocant în scriitura lor. Acest gen de realism dur a poziționat textul „Privește înapoi cu mânie” ca fiind unul dintre primele exemple de kitchen sink drama din teatru.

Piesa a avut rapid un succes comercial enorm, jucându-se din New York până în Moscova, fiind ulterior transformată în film, și l-a făcut cunoscut pe John Osborne ca dramaturg, aducându-i numeroase premii.